Cele trei sectiuni ale prezentului volum, Lumea prin care am trecut; Oameni, locuri si carti si Dialoguri subiective, ne poarta, pas cu pas, pe drumul formarii unei personalitati complexe, a unui intelectual animat de suflul unei istorii a neamului sau, o istorie pe cat de dureroasa pe atat de glorioasa prin fibrele rezistentei ei din care s-au nascut comunitati ca cea din Cut in care "majoritatea taranilor aveau in sange si atitudine veacuri intregi de aristocratie rurala", cum tine sa precizeze autorul. Este lumea pe care a cunoscut-o si a iubit-o generatia noastra, cu parinti a caror viata avea sens, cu dascali ce isi asezau sentimentele si convingerile pe principii morale, pe valori perene ale culturii, oameni crescuti in spiritul traditiei si, mai ales, in credinta in Dumnezeu. Erau romanii maturi dupa un veac de la cuvantarea lui Simion Barnutiu de la Blaj, carora parintii si mosii lor le-au transmis acea porunca a tribunului: "Ramaneti credinciosi neamului vostru si limbei voastre (…) si le aparati ca lumina ochilor vostri!".

Nu este de mirare ca reperele morale si intelectuale au fost, nu intamplator, alese cu grija si venerate. Dupa anii de formare sub mana mosului, a mamei, a tatei, in familie, apoi a doamnei invatatoare Ana Vlad-Comanici, a profesorului Codreanu, dupa cunoasterea unor personalitati sebesene precum Silviu Carpinisanu sau Ion Rahoveanu, intalnirile se esentializeaza: dr. Ioan Brate si profesorul Gheorghe Pavelescu sunt oamenii providentiali care ii elibereaza si ii jaloneaza energiile tanarului Ilie Moise pe fagasul cercetarii culturii traditionale. Intr-o lume in care unii tineri, autoproclamati intelectuali, privesc cu dispret la cei varstnici, fara nicio tangenta cu valorile date de acestia, felul in care profesorul Ilie Moise isi cinsteste mentorii este demn de luat in seama. Se vor limpezi apele si adevaratele valori, rodite prin munca asidua si constiinta intreaga, se vor vedea mai bine. Un merit va fi si al celor care nu-i uita si scriu despre ei. Asa o face autorul acestui volum in portretul dedicat regretatului profesor, ctitor de universitati, Iuliu Paul sau folcloristului Ovidiu Barlea. Un loc in paginile cartii isi gaseste si un om al metaforei - poetul Ion Margineanu. Primul capitol se incheie cu cateva consideratii etnologice interesante despre teascul de neam, practicarea stuparitului pe Secas, Butea feciorilor si muzeul etnografic, la Cutul de ieri si de azi, consideratii care sunt un fel de recurs la origini, la esentele pe care ancestralul ni le-a strecurat in fiinta.

Unitatea primei parti este data de manifestarea directa sau subtila a emotiilor, campuri de forta ale sufletului care deseneaza si coloreaza o harta fermecatoare si modelatoare a devenirii umane. Pot adauga, cu mici sanse de a gresi, ca sub semnul unitatii se afla si harul de a povesti, daruit autorului ca drum de iesire din derizoriul vietii cotidiene.

A doua parte a cartii, si cea mai intinsa, Oameni, locuri si carti, face loc carturarului, lectorului asiduu si atent al culturii acestui colt de tara conturat sub forma de inima, judetul Alba. Fiind vorba de carti, de locuri si de oameni, inceputul se face in mod firesc prin referirile la Biblie, prima traducere din limba latina, locul este Blaj si omul, Petru Pavel Aron, de la nasterea caruia s-au aniversat de curand 300 de ani. Foarte interesant este studiul dedicat habanilor - olari de lux ai Europei si locuitori ai Vintului de Jos pe la inceputul veacului al XVII-lea, cu istoria lor adusa la zi. Profesorul Ilie Moise reface, din documentele aflate in arhive, istoria familiei Albini din Cut, pornind cu Vasile Albini, tribun in legiunea lui Axente Sever la 1848. Reproducerea unei insemnari a acestuia la 40 de zile de la nasterea fiului sau, Septimiu Albini, este edificatoare pentru idealurile patriotice ale acestuia: "...te inchin cu devotament la acest sfant romanesc (este vorba de Mihai Viteazul - n.n.) si te oblig ca in toata viata ta sa te inchini la tendinta Lui, sa adorezi aspiratiile Lui, sa combati vitiul si ilegalitatea, sa sustii tare si sus romanismul, sa fii pururea mandru ca esti din vita mareata a coloanei traianide, fiul Romei eterne". Iata cum pentru acesti oameni viata avea sens si acest sens il transmiteau mai departe urmasilor inca din fasa.

Luptatorului memorandist Septimiu Albini, scriitor si folclorist, redactor al "Tribunei" la Sibiu, ii sunt inchinate pagini deosebit de bine documentate, cu multe informatii si afirmatii inedite care contureaza o mare personalitate culturala. Nu este uitat nici dr. Corneliu C. Veltianu, ilustru descendent al Albinestilor si proeminenta personalitate a dizidentei romanesti. Tot din Cut s-a ridicat si unul din ultimii directori ai "Tribunei" sibiene - dr. Ilie Daianu "un reprezentant tipic al spiritului ce domnea in Transilvania la inceputul veacului XX, al generatiei care a realizat Unirea de la 1918". Dupa cum noteaza autorul, nu putea lipsi din paginile acestei carti acel dascal mic la stat, dar mare in fapta, Ioan Micu Moldovanu, "promotorul celei mai insemnate culegeri de folclor transilvan din veacul al 19-lea". Exceptional este textul despre Episcopul Inocentiu Micu Klein scris cu prilejul reintoarcerii acasa, in 1997, a osemintelor marelui exilat.

In mod fericit, a treia sectiune a cartii, Dialoguri subiective, ofera cateva interviuri luate autorului (de Ion Margineanu, Ioan Popa, Daniela Floroian) al caror continut imbina emotia si bucuria evocarii cu acuratetea carturarului data de experienta dobandita de autor la varsta maturitatii depline. Ca unul dintre cei care au pus umarul la edificarea Universitatii "1 Decembrie 1918" Alba Iulia, marturiseste ca disciplina predata - etnologia - "este pentru mine... aventura cea mai pasionanta din lume pentru ca ea abordeaza frontal problema identitatii noastre culturale, acele elemente care ne deosebesc de celelalte neamuri, ne fac unici. Abia atunci cand vom afla cu adevarat cine suntem, probabil ca ne vom iubi confratii si pe noi insine ceva mai mult! Vom afla, apoi ce ne uneste si ce ne desparte de celelalte natii europene, in speta de cele cu care convietuim. Numai atunci cand vom putea armoniza culturile nationale se va putea spune ca avem cu adevarat o Europa... unita". (pp. 231-232) Iata un crez pe masura unei inalte responsabilitati asumate ca cercetator al culturii traditionale romanesti.

Las placerea cititorilor sa parcurga si celelalte texte la care nu am facut trimitere cu convingerea ca, dupa lectura lor, vor fi mai intelepti, mai buni, mai iubitori si cu o viata mai plina de sens. Va invit sa cugetati la gandurile lui Mircea Eliade care spunea ca "O natiune nu infrunta eternitatea nici prin politica ei, nici prin armata ei - ci numai prin ceea ce se gandeste, se descopera si se creeaza intre hotarele ei". Autorul acestei carti s-a straduit sa gandeasca, sa descopere si sa lase urmasilor marturia vremii sale. Sa-i multumim domnului profesor Ilie Moise pentru darul pe care-l face judetului Alba, descoperindu-i valorile si oferindu-ne modele de viata.

Avram Cristea

Comentarii (0)

Pentru a comenta acest articol trebuie sa fii un utilizator inregistrat.
* Daca ai deja un cont trebuie sa te autentifici.
* Daca nu ai cont trebuie sa te inregistrezi ca utilizator nou.
Pentru aceasta vezi meniul de Autentificare.

Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.1.4.6
AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com
All right reserved