In calitate de director si de profesor de sculptura si pictura la Palatul Copiilor din Targu Jiu, a avut privilegiul sa formeze grupuri de copii capabili sa execute obiecte traditionale din lemn, unii dintre acestia, peste timp, devenind mesteri populari.

Artistul a reprezentat Romania ca mester popular la numeroase targuri si expozitii nationale si internationale organizate de Parlamentul Romaniei, de Ministerul Turismului, de Institutul Cultural Roman s.a.m.d.

Creatiile sale sunt extrem de variate, pe langa sculpturile in lemn si in os, realizand icoane pe lemn, pe sticla si, nu in ultimul rand, icoane de vatra, insa toate transmit privitorilor legatura indestructibila dintre creator si obiectul creat. Icoanele scrijelite, numite si icoane de vatra, sunt definitorii, in special, pentru viata spirituala a comunitatilor traditionale din nordul Olteniei, precum si pentru zonele in care a existat o civilizatie a lemnului.

Aprofundand dialogul, creatorul popular de icoane de vatra mi-a relatat despre tehnicile de confectionare ale acestora: "De obicei, se realizau din lemn de esenta tare: stejar sau fag. Dupa ce li se ciopleste conturul pe bucata de lemn, sunt scrijelite cu dalta sau custura".

Referindu-se la subiectul icoanei de vatra, Pompiliu Ciolacu face cateva referiri privind organizarea materialului vizual: "Sunt icoane cu un singur personaj. Sunt si cu doua personaje sau registre stilistice. Se poate merge chiar pana la icoanele de tip praznicar, unde sunt reprezentati noua sau mai multi sfinti. (...) In majoritatea cazurilor avem de-a face cu portrete bust: Iisus Hristos, Maica Domnului, Sf. Nicolae, Sf. Ioan Botezatorul, Sf. Cv. Paraschiva. Sf. Gheorghe e infatisat in lupta, ucigand balaurul, iar Sf. Ilie apare in zbor, in carul cu foc".

Apoi, mesterul popular face o distinctie importanta: "Spre deosebire de celelalte tipuri de icoane romanesti, ce sunt asezate intotdeauna pe peretele de la rasarit, la fel ca altarul, icoanele de vatra erau asezate de gospodar fie pe hornul vetrei, fie chiar langa aceasta".

In jurul vetrei se strangeau intotdeauna membrii familiei, aici se pregatea mancarea, se torcea, se povestea s.a.m.d. Hornul era singura cale de comunicare cu exteriorul, ce nu putea fi zavorata, precum fereastra si poarta. Icoanele de vatra aveau rolul de a apara casa de trasnet, de duhurile relele, de zmei si de balauri, despre care se credea ca pot intra pe hornul casei. Astfel, se poate constata importanta pe care o ocupa vatra, ca loc central al casei, conform normelor comunitatii traditionale si faptul ca trasaturile ce definesc specificitatea icoanelor de vatra (eliminarea detaliilor, reducerea formei la contur, abstractizarea temei) implica o esentializare a limbajului transmis prin acestea.

Icoanele de vatra, fiind unele dintre cele mai vechi obiecte de cult romanesti de pe teritoriul vechiului Regat, in prezent, sunt percepute si ca obiecte decorative, din cauza ratiunilor comerciale. Astfel, se poate constata o involutie a acestui mestesug, aspect sesizat si de Pompiliu Ciolacu: "Marea ingrijorare pe care o port in suflet, care a reiesit si din cercetarile etnofolclorice pe care le-am intreprins, este faptul ca mesterii populari nu prea mai au continuatori". Totusi, destinul icoanelor de vatra nu este strict dependent de acest fenomen sociocultural, deoarece ele reprezinta un mod de "a privi" lumea, adand inradacinat in spiritul reprezentantilor culturii traditionale.

Anamaria Stanescu

Comentarii (0)

Pentru a comenta acest articol trebuie sa fii un utilizator inregistrat.
* Daca ai deja un cont trebuie sa te autentifici.
* Daca nu ai cont trebuie sa te inregistrezi ca utilizator nou.
Pentru aceasta vezi meniul de Autentificare.

Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.1.4.6
AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com
All right reserved